Bălănescu Quartet. Maria Tănase. 100 de ani de muzică.

 

 un pahar de vin în cinstea și memoria Mariei Tănase

 cântând pentru public, din mijlocul său

 pe scenă

astă seară, la Londra, Bălănescu Quartet au sărbătorit, în stilul lor fermecător de/și personal, alături de alte câteva sute de oameni, 100 de ani de la nașterea unicei Maria Tănase. și cum s-ar fi putut face acest lucru dacă nu pe ritmuri de... Maria Tănase? ardeam de nerăbdare de ceva vreme să iau parte la concertul ăsta și nu mi-a înșelat absolut deloc așteptările. muzica celor de la Bălănescu Quartet m-a trecut prin toate stările posibile, decantându-mi fiecare emoție în parte, așa cum ploaia curăță de praf străzi, case și chiar vieți după o lungă lună de secetă. cei 4 (pe alocuri 5, uneori chiar 6, dacă este să îi adăugăm și pe Klaus Obermaier, maestrul jocurilor vizuale și pe Steve Arguelles, percuționistul bărbos și ochelarist care a adus un plus de ritm întregii seri) sunt într-o ordine complet aleatorie: Alexander Bălănescu, James Shenton și Katie Wilkinson, toți 3 la vioară și Nick Holland la violoncel și formează un ansamblu care, prin tot ceea ce îți oferă din punct de vedere auditiv, te transformă încet, dar sigur, pe parcursul întregului concert. muzica lor te izbește cu grație de toți pereții tăi interiori, te face să pornești într-o redescoperire a propriului sine, te uluiește prin complexitate imediat după ce te-a făcut să zâmbești prin neașteptata simplitate a genialității cu care alăturează sunete pentru a da naștere unui tot care te umple și te răscolește, te golește de negativ și te învăluie în emoție. creațiile celor de la Bălănescu Quartet au darul de a fi umane prin puternica și strânsa legătură cu auditoriul, ajungând, în egală măsură, în sfere ale intangibilului pentru cei mai mulți dintre noi. și totul, cel puțin în această zi, bazându-se pe opera inegalabilei Maria Tănase. de o coloristică auditivă ieșită din comun, piesele care s-au perindat prin(tre) cei care au fost astăzi în biserica în care a avut loc evenimentul au readus-o pe marea artistă în prim plan, acolo unde, de fapt, așa cum menționa și domnul Bălănescu la început de concert, ar trebui să se afle mereu. această aniversare ar trebui să ne facă să realizăm că personalități ca cea a Mariei Tănase reprezintă o comoară neprețuită și neprețuibilă a românilor care ne reprezintă universal, a și pluritemporal și care trebuie promovată și plasată la loc de cinste. așa cum Bălănescu Quartet au reușit.