pentru bunicul meu a fost uşor. a cunoscut-o pe mamae (bunica mea) la facultate. şi a ştiut imediat. cum, de altfel, i-a zis şi tatălui lui, străbunicului meu: tată, o vezi pe fata aceea? ea este viitoarea dumitale noră. aici ar merita, poate, menţionat faptul că tatae încă nu vorbise vreodată cu viitoarea sa soţie până în acel moment. asta, însă, nu l-a împiedicat să o cucerească, să o ceară de nevastă şi să îi fie alături timp de încă 43 de ani. trăind o iubire fără fisuri, aproape ireală, coborâtă, parcă, din poveştile pe care mi le citeau amândoi când eram mic.
dar nu toţi sunt(em) aşa norocoşi ca ei doi. unii nici măcar pe jumătate sau pe sfert. cum rămâne cu restul mulţimii de suflete desperecheate? sunt convins că s-au scris valuri de cerneală pe tema asta şi că mă aflu pe marginea prăpastiei pline cu desuet, dar oare chiar există un semn, o definiţie, o ecuaţie de gradul doi sau vreo lege a fizicii care să te tragă de mânecă ori să-ţi aprindă un beculeţ deaspura capului (deşi mai bine ar fi în faţa ochilor, căci cu excepţia celor care stau în faţa unei oglinzi, cine oare vede dacă un bec este aprins dacă acesta se află deasupra capului său???) atunci când sufletul-pereche se află în faţa ta?
I have run, I have crawled
I have scaled these city walls
But I still haven't found
What I'm looking for.
