singurătatea nu este neapărat nocivă, filtrul propriei conştiinţe putând oferi răspunsuri altfel de negăsit. poate, însă, deveni un duşman omniprezent. asta, evident, dacă nu ştii să îi ascunzi armele sau să faci rost de altele mai bune. a fi singur nu trebuie să fie echivalent cu a te retrage într-un colţ, a te simţi părăsit de tot şi toate, a încerca să te refugiezi de ceea ce te înconjoară sau a uita să te bucuri că trăieşti. poate deveni un mijloc de a-ţi cunoaşte limitele, de a te (re)descoperi. singurătatea poate şlefui sufletul, la fel de bine, însă, cum îl poate fisura în moduri ireversibile...„singurătatea este un lucru frumos, dar ai nevoie de cineva care să îţi spună că este un lucru frumos” Honore de Balzac
