trecut o lună şi cu ea o altă revistă. am ajuns la a 3-a... nu prea conştientizez, sincer să fiu. dar uite că realitatea mă ciupeşte şi aşa îmi dau seama de prezent.
poveşti nu prea am. poate doar o amintire care mi-a străbătut gândurile acum câteva zile... ceva scris pe o uşă de universitate germană:
if your mind is closed, why do you open your mouth?
poate prea aplicabil României de azi, însă. de teamă să nu cad în desuet, nu continuu.
urmează concediul; sper să nu revin dezamăgit. dar asta în episodul viitor.
