sub straturi de dragoste

Florența îi vorbea. Pietrele îi vorbeau. Simțea însușirile lor, felul divers al alcătuirilor lor, forța straturilor lor îndesate. Ce minunat era să te afli din nou acolo unde pietra serena era considerată material de arhitectură. Pentru unii oameni, piatra era moartă; „tare ca piatra”, „rece ca piatra”, ziceau ei. Pentru el, în timp ce-și plimba din nou degetele de-a lungul contururilor ei, piatra era cea mai vie substanță de pe lume, plină de ritm; sensibilă, supusă, caldă, mlădioasă, plină de colorit și de freamăt. Era îndrăgostit de piatră.

fragment din romanul agonie și extaz de Irving Stone