după ani buni de „supremaţie”, după vreo douăzeci de vizionări (ultimele cam de prisos, dat fiind faptul că ştiam pe dinafară până şi melodia ce avea să însoţească, perfect aş adăuga, fiecare imagine...), filmul meu preferat (din prea multe considerente, majoritatea extrem de subiective) are de aseară un contracandidat destul de serios pentru poziţia de vârf. "love in the time of cholera" a reuşit ceea ce puţine filme reuşiseră până la el. să mă facă să mă regăsesc, măcar parţial, în poveste, în muzică, în trăirile unui fernando ariza excepţional jucat de bardem, în.. idee. cu riscul de a suna desuet, pueril şi redundant, m-am regăsit în... mine.