blue

poate că ați înțeles până acum: pentru oameni ca mine, adică pentru cunoscătorii într-ale amărăciunii, care preschimbă în cele din urmă dragostea și suferința, fericirea și lipsurile în pretextul unei veșnice singurătăți, nu există mari bucurii în viață, după cum nu există nici mari tristeți. nu spun că nu-i pricepem pe ceilalți atunci când sufletele le sunt răvășite de asemenea simțăminte; dimpotrivă, îi înțelegem peste poate pe cei care le trăiesc până la capăt. ceea ce nu pricepem este strania neliniște în care se scufundă sufletul în asemenea clipe. această neliniște tăcută, care ne întunecă mintea și sufletul, ia locul bucuriei și tristeții pe care ar trebui, de fapt, să le încercăm.

                                                                            Orhan Pamuk