a kind of magic in the air...

când eram mic, trăiam un an întreg pentru seara aceasta. eram emoționat, îmi repetam poezia în gând ori cu voce tare și așteptam cu înfrigurare să vină timpul în care să o spun fără greșeală, alături de asigurarea că am fost cuminte. era unul dintre acele momente, când nu mi-aș fi dorit să fiu altundeva decât acasă, lângă ai mei. făceam bradul, în care așezam globurile cu grija cu care un chirurg ține în mână viața unui pacient, înconjurat de surdina unor acorduri de „O brad frumos”. și sub atentele și caldele priviri ale bunicii. pe vremea aceea, Crăciunul era sinonim cu zăpadă, cu toți cei dragi alături, cu mersul în Ajun vis-a-vis de casă, la biserica catolică, pentru a asculta, fermecat, colinde, cu bucuria primirii unei portocale sau a ciocolatei făcute în casă. era vreme de magie, când vraja moșului cu barbă albă și desagă plină cu surprize se împletea cu mirosul de cozonac din cuptor, dând naștere la amintiri de neuitat.
acum este iar Crăciun. și sunt departe de acele vremuri, deși le am în continuare cu mine, în mine. la fel cum îi am pe toți cei dragi. și cum îi voi avea mereu.

Sărbători frumoase!