wake up

și au intrat apoi în sala pardosită numai cu aur, acoperită numai cu profiră și bătută numai cu mărgăritare. toate frumusețile de pe pământ se aflau strânse acolo, încât a rămas orbit de strălucire. au străbătut sala; au intrat într-o încăpere în patru unghiuri; în unghiul cel dintâi se afla o movilă de aur; în al doilea, o movilă din cele mai frumoase rubinuri; în al treilea, strălucea un vas de argint; iar în cel de-al patrulea unghi era o movilă de pământ negru...
în mijlocul încăperii se afla un tron împărătesc, cu un sicriu de argint, în care dormea un vechi somn un sultan cu coroană de aur. 
la picioarele sicriului era o tablă de aur, pe care se aflau scrise în hieroglif cuvintele ce urmează:
„o, muritorilor! cîtă vreme trăiesc, oamenii dorm; și încep a trăi abia când îi cuprinde pacea eternităților!
ce mi-au fost folositoare mie, visurile și stăpânirea împărăției?
nimic nu durează mai puțin ca fericirea!
muritorule, nebunule! adu-ți aminte de fala faraonilor! ce a rămas din fala și mândria lor? ei dorm și toată fala pulbere s-a făcut!
adu-ți aminte, omule! curând nici tu nu vei mai fi!
cui îi pasă îde scânteia ta în eternități? curând tu vei fi pace și pulbere”...

fragment din 1001 de nopți povestite de Eusebiu Camilar