ridică-te, Ioane!

nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni, chiuind pe tăpşane,
o claie de zări și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

ridică-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane!

                                  de Radu Gyr

în memoria bunicului meu.