înţelegere

Las lumea să dispreţuiască

Ascunsa taină dintre noi.

Prejudecata omenească

Arunce-n cale-ţi cu noroi.



În faţa idolilor lumii

Nu plec genunchii, nu cerşesc.

La fel, cu tine, gândul nu mi-i

Nici să iubesc, nici să urăsc.



M-afund, fără să-mi caut rostul,

În chefuri, nici voios, nici trist;

Vorbesc cu prostul, cu neprostul,

Dar pentru sufletu-mi exist.



În larma lumii ne-ntâlnirăm,

O zi ca orice altă zi;

Fără de bucurii iubirăm,

Fără tristeţi ne-om despărţi.



Şi preţuim în viaţa toată

Doar oamenii, atâta tot;

Nu ne-om minţi noi niciodată,

Nici alţii a ne minţi nu pot.



          de Mihai Beniuc