Wednesday, 6 May 2009
so close and yet that far...
deşi fizic m-am întors de câteva zile dintr-o călătorie în „capitala” Europei, mintea-mi cutreieră, încă, cochetele străduţe bruxelleze, admirând putinţa celor de acolo de a îmbina plăcut ochiului ideea de nou cu ce a rămas peste secole. e fascinant să vezi că, deşi nu ar fi ceva dificil de realizat dacă luăm puţin în calcul nivelul de bună-stare, lumea se plimbă pe stradă fără a încerca să epateze, cam fiecare, deşi berea e omniprezentă, porneşte de la gândul de a nu-l deranja pe cel de lângă şi, cel mai curios, mai toţi îţi zâmbesc firesc, răspunzând politicos şi într-o varitetate lingvistică ce poate ajunge frustrantă întrebărilor de turişti pierduţi precum un ac într-un car imens cu fân proaspăt. nu mai încerc să fac comparaţii cu ce trăim aici în cotidianul capitalisto-comunitar... e desuet. e doar frustrant să simţi că ai găsit locul în care îţi doreai să „te faci mare” şi să ştii că eşti acolo doar într-o scurtă vizită...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
hehehe, deci Bruxelles este pe buzele tuturor in perioada asta :-)
Si eu abia m-am intors si sunt inca prinsa de mirajul pe care il am de fiecare data acolo, de calmul ce domina, de respectul pe care-l primesti indiferent de unde vii, de zambetul tuturor, de contopirea armonioasa a institutilor europene si a cladirilor de sticla, cu o Grand Place peste care au trecut secole, iar ea... ca un bruxellez respectabil, zambeste inca in lumina flashurilor tuturor... :-)
Tine de asteptarile si dorintele fiecaruia. Noi suntem o natie de snobi. Ne place sa iesim in evidenta cu orice pret... Asa ca nu avem cum sa fim si discreti si vizibili in acelasi timp.
Si mie cred ca mi-ar placea mult sa ma pierd pe acolo :)
ai ramas cu gandul la Bruxelles de nu mai scrii nimic? :-)
Post a Comment