sunt poveşti pe care le citeşti, cu ochi mari de copil, poveşti pe care le spui, de dragul zâmbetului larg al celui/celei care te ascultă, poveşti pe care din păcate (sau de ce nu, din fericire) le visezi şi... din ce în ce mai rar, poveşti pe care le trăieşti. am citit undeva cum că fiecare om ar ascunde în el o poveste. aş adăuga că fiecare om este, la rândul său, o poveste. multe, însă, rămân nespuse şi parcă şi mai multe neascultate. până la urmă, lumea nu e altceva decât o scenă imensă pe care toţi, voluntar sau nu, cu talent sau fără, ne jucăm rolul. cei mai mulţi, însă, cu sala mult prea goală... Marquez îşi începea un roman scriind că „ viaţa nu este cea pe care ai trăit-o, ci cea pe care îţi aminteşti că ai trăit-o”. eu vreau să îmi amintesc, peste ani, că mi-am trăit acea poveste mult visată în care am ucis balauri, am învins zmei şi am trecut peste mări pentru a trăi, fericit, alături de ea. pentru a o putea spune nepoţilor cu ochi mari, de copil, de dragul zâmbetului lor larg... şi oricui ar mai mai fi în sală. intrarea este liberă.
10 comments:
So young! Let's chase the dragon...
Un zvon: Cica o sa faci niste adaugiri la trupele preferate din profil? E adevarat?
e fabuloasa melodia, intr-adevar...
si acele acorduri, obsesive la final, parca iti raman stantate in timpane...
Cu siguranta ai omorat si zmei, te-ai luptat si cu balauri, ai secerat padurea si ai alergat meteoritii. Le-ai facut pe toate. Nu se putea altfel. Deschide casa de bilete si invita-te la premiera. Nu te lasa dus de valuri. Viata a fost si va fi mai mult decat iti amintesti. Mult mai mult decat realizezi ca a reprezentat. Sunt sensuri ascunse care ne pot scapa.
sa ii dai omului o masca si o sa iti spuna cine este ...La ce varsta crezi ca o sa reusesti sa spui ca ai invins toti balaurii si alte "oratanii",cu alte cuvinte la ce varsta crezi ca o sa "te dai mare"?sa imi pastrezi si mie atunci un loc bun in sala...sa surprind fiecare detaliu..
Cata tristete...cata profunzime si cata disectie si CATA SCATOLOGIE!Este de-a dreptul ingrijorator ce se intampla cu baietii de azi, cu lumea asta jenant de "trista", melancolica...eheee curentul asta a trecut demult, nu mai este la moda; tinerii nu mai sunt sclipitori,toti tristii devin poeti, fascinati de monopolul suferintei se cred artisti.Eu inteleg ca va place Cioran dar incercati sa nu il mai plagiati atat, ce a scris el este sclipitor pt ca este pur autentic, spontan,genial, voi sunteti"epigonii", capabili sa postati si cea mai penibila idee si sa treziti compasiune, nicidecum admiratie.Se stie ca orice moment de tristete indeamna la lirism, la subiectivitate si analiza, toti facem cu usurinta asta, este atat de usor, numai ca evitam sa cadem in penibil, sa postam texte puerile. Ce v-ati face voi fara tristete?? Ati mai posta ceva?Categoric nu.Nu sunteti suficient de inteligenti.
ştii „amice”, în viaţă, trist sau nu, genial sau... „epigon”, un bărbat se deosebeşte de un fricos (mai ales) prin asumare. cât timp rămâi anonim, în ochii mei nu prea exişti.
E pe naiba?! Ma numesc Matache Claudiu.Uite nu mai sunt anonim.E mai bine asa? Se schimba cu ceva lucrurile?Am 24 de ani, sunt contabil si sunt cu picioarele pe pamant si mai sunt si suprasaturat de smiorcaiti si fufe romantice care numai ele stiu ce le poate pielea...V-ati adumat toti tristii pe un blog si cineva trebuie sa va readuca la realitate caci astfel devenim o natie de emo.Cat de cool va vedeti voi si ce penibil se vede din partea asta, de unde privesc eu.Recunosc faptul ca si eu am fost si sunt de multe ori penibil, prost ,enervant, poate cum sunt acum.Dar faptul ca eu as fi sau sunt un idiot tot nu schimba situatia voastra, voi toti asa sunteti, smiorcaiti si autisti as spune chiar
Post a Comment