aleargă minutele pe sub scaune de metrou
și peste căni cu cafea aburindă,
se preling pe pereți albi de spital
și peste tastaturi negre dintr-un etaj de birouri,
cad rar prin dormitoare acoperite de întuneric
sau zburdă într-un final de întâlnire perfectă,
uitând să se mai numere după un sărut lung cât o noapte albă
ori înghețând într-un mijloc interminabil de război;
oră după oră,
zi peste zi,
an nou alipit la cel deja învechit,
formând grămezi neuniforme de timp
pe care alții ni l-au vândut,
încă din primul nostru minut,
sub numele de
viață
minutes run under tube seats
and over mugs with warm coffee,
they drip on white hospital walls
and over black keyboards on a floor full of office desks,
they fall sparsely through bedrooms covered in darkness
or run around an ending of a perfect date,
forgetting to count themselves in a kiss as long as a white night
or freezing in an endless middle of a war;
hour after hour,
one day on top of another,
new year pasted to the already old one,
forming irregular blocks of time
that others sold to us,
from our very first minute,
under the name of
life
take certain humans, for example
