o iubire alb-albastră

Craiova e o echipă greu de iubit, dar, dacă ajungi să o iubeşti, nu-ţi mai iese din suflet.
Suntem olteni, adică suntem munţi...

we are who we are

"they say the eyes are the mirror to your soul. bullshit. it's the hands. they are the sign of a true gentleman."

how is it like not to feel anything and at the same time to be able to create masterpieces with the help of your soul? I sometimes wonder why people, often, so very often, creators of works of art that others stare at and would not even be able to describe in words, could be such insensitive or lack even the most common of manners. I tell it from the start. I am not about to hand out names. walking the streets, one can, at times, be a party to events that may change thoughts, mentalities. or people. as a whole. I once saw a singer, strolling. his melodies talk about love, women and all the shapes and forms they can take or come to life in. one young girl went to ask for an autograph. politely, with a smile on her face and pen and paper in her hands. he, as from another world, where signs of affection are perhaps outlawed, passed by, in an obvious change of pace, without even the slightest of gestures. almost infuriated his air dared to be breathed in and out by someone else. and I cannot help asking: where did he, then, find all those words to depict femininity and endearment, when, at such a pure display of affection, he remained cold and untouched?

people don't change. a gentleman would walk but never run.

cu tine

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

de Adrian Păunescu (1943 - 2010)

is time running out or in?

images speak louder than words

Centrul pentru cultură contemporană Club Electro Putere din Craiova anunţă deschiderea a două evenimente de artă contemporană şi vă invită vineri 1 octombrie 2010, ora 18.00, la sediul din Calea Bucureşti nr. 56.

brainstorming through life

If at first an idea does not seem absurd,
then there is definitely no hope for it...

without heart we would be mere machines

when did you become you? what is your first remembrance of yourself as being who you are now? what makes you stop before you even had the chance to begin? do you take decisions based on what your heart tells you or on what your brain dictates you to do? what makes you extraordinarily unique and at the same time drives your striving to be among others that appear to be like you? what gives you hope? what makes you smile?  what makes you you? who are you?

I think, therefore I am.... I think...

Client: "Fiul meu era pe internet aseară şi era pe un site engelezesc."
Suport Tehnic:"Da, care este problema?"
Client: "Sfârşitul adresei se termină în 'uk'. Nu inseamnă United Kingdom?"
Suport Tehnic:"Da."
Client: "Formidabil - ştiam eu? A intrat in belele acum! A stat acolo vreo 10 minute! Cât ia ... pentru convorbiri in Anglia?"
Suport Tehnic:"Nu merge aşa. Puteţi să surfaţi oriunde fără să vă taxeze ca o convorbire internaţională."
Client: "Nu, sunt sigur că ... taxează mai mult. Nu ar avea sens să nu taxeze. Anglia e departe, ar pierde milioane."
Acesta dă telefon la ... . După câteva minute revine.
Client: "Într-adevăr aveaţi dreptate. Dar mai am o singură întrebare."
Suport Tehnic:"Da?"
Client: "Credeţi că mă taxează în plus dacă trimit email-uri internaţionale?"
Suport Tehnic:"Nu. Credeţi-mă."
Client: "Minunat. Fiul meu mai mare lucrează în Suedia. El ne trimite email-uri, dar imi era frică să îi răspund la ele, aşa că îi dădeam telefon."

aici

aici ma învălui în ceaţă
peticit cu bucăți de dor
aici înot prin viaţă
până când învăţa-voi să zbor

aici mă plimb printre noi
ascultând minutele seci
aici mă ascund între ploi
luminat de nopţile reci

aici mă acopăr de sori
luna vrea înapoi să mă cheme
aici albul naşte culori
din negrul unui capăt de vreme

aici mă descopăr cu greu
în clipe fără timp şi măsuri
aici sunt acolo mereu
în lumea mea fără cusur

let's do loneliness in style...

singurătatea nu este neapărat nocivă, filtrul propriei conştiinţe putând oferi răspunsuri altfel de negăsit. poate, însă, deveni un duşman omniprezent. asta, evident, dacă nu ştii să îi ascunzi armele sau să faci rost de altele mai bune. a fi singur nu trebuie să fie echivalent cu a te retrage într-un colţ, a te simţi părăsit de tot şi toate, a încerca să te refugiezi de ceea ce te înconjoară sau a uita să te bucuri că trăieşti. poate deveni un mijloc de a-ţi cunoaşte limitele, de a te (re)descoperi. singurătatea poate şlefui sufletul, la fel de bine, însă, cum îl poate fisura în moduri ireversibile...
„singurătatea este un lucru frumos, dar ai nevoie de cineva care să îţi spună că este un lucru frumos” Honore de Balzac

septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilarie...

de Miron Radu Paraschivescu

neobosit

trăgându-mi anii, tot mai grei, prin praf,
am palmele tocite;
aripile, prea vechi, le-am dat pe-un vraf
de vise ne-mplinite...

mă caut printre bucurii de ieri,
sorbind încet tristeţea;
ascuns după perdele de tăceri
îţi urlu frumuseţea...

l'amore conta.
conosci un altro modo per fregar la morte?