one

We'd gather around/ All in a room/ Fasten our belts/ Engage in dialogue/ We'd all slow down/ Rest without guilt/ Not lie without fear/ Disagree sans judgement...
We would stay and respond and expand and include and allow and forgive and enjoy and evolve and discern and inquire and accept and admit and divulge and open and reach out and speak up.
This is utopia; This is my utopia...
We'd open our arms/ We'd all jump in/ We'd all coast down Into safety nets/ We would share and listen and support and welcome/ Be propelled by passion, not invest in outcomes/ We would breathe and be charmed and amused by difference/ Be gentle and make room for every emotion.
This is utopia; This is my utopia...
We'd provide forums/ We'd all speak out/ We'd all be heard/ We'd all feel seen/ We'd rise post-obstacle, more defined, more grateful/ We would heal, be humbled, and be unstoppable/ We'd hold close and let go and know when to do which/ We'd release and disarm and stand up and feel safe.
This is utopia; This is my utopia...

un cadou

de dimineaţă, o floare galbenă, frumoasă şi încăpăţânată s-a oferit să-mi ţină companie. s-a lipit de sufletul meu şi n-a mai vrut sa plece. să fi fost geloasa pe ziua mea, mi-am zis!? cred că da, pentru că ziua mea nu e, totuşi, în fiecare zi… e azi. şi a mai fost, puţin, şi ieri…

veronica bejan

I thought I was someone else...

am făcut 27 de ani la serviciu. şi la serviciu, de fapt. la fel (asta ca să explic) cum Moşul vine o dată la grădiniţă şi o dată acasă, atunci când eşti copil. aşa şi eu. am împlinit duminică 27 de ani acasă şi încă o dată azi, în timp ce colegii îmi cântau acel cântecel. m-am emoţionat...

telling stories

uneori le încurc. am destul de reala senzaţie că trăiesc printre Feţi-Frumoşi cu ale lor Ilene cu codiţe împletite, printre zmei şi spâni, printre fetiţe cu scufiţe roşii, regi, prinţese, mări şi ţări... şi că pe raft, prăfuite, stau, de fapt, cărţi care povestesc despre bancomate, despre staţii de autobuz, cartele magnetice, cafea aburindă, proiecte de terminat sau supermaketuri... sau poate nu. poate nu le încurc. poate chiar trăiesc într-o lume de poveşti în care iau în fiecare zi de pe raft, spre a le citi, aceleaşi cărţi... poate îmi trăiesc cu adevărat povestea...