a song about my dreams

when everybody loves me, I will never be lonely...

The hardest story that I have ever told...

This is the way that I love,
like it's forever...

eu

măcinat de ploi prea străine,
mă bate un vânt ce nu-l ştiu;
adormit pe la colţuri de mine,
mă trezesc îmbrăcat în pustiu...

îmi zburdă tristeţe prin vene,
lumina mă plouă umbrită,
înconjurat de-ale vremii troiene,
îmi ling tinereţea rănită...

Germania, 15.3.2006

remembrances

one

We'd gather around/ All in a room/ Fasten our belts/ Engage in dialogue/ We'd all slow down/ Rest without guilt/ Not lie without fear/ Disagree sans judgement...
We would stay and respond and expand and include and allow and forgive and enjoy and evolve and discern and inquire and accept and admit and divulge and open and reach out and speak up.
This is utopia; This is my utopia...
We'd open our arms/ We'd all jump in/ We'd all coast down Into safety nets/ We would share and listen and support and welcome/ Be propelled by passion, not invest in outcomes/ We would breathe and be charmed and amused by difference/ Be gentle and make room for every emotion.
This is utopia; This is my utopia...
We'd provide forums/ We'd all speak out/ We'd all be heard/ We'd all feel seen/ We'd rise post-obstacle, more defined, more grateful/ We would heal, be humbled, and be unstoppable/ We'd hold close and let go and know when to do which/ We'd release and disarm and stand up and feel safe.
This is utopia; This is my utopia...

un cadou

de dimineaţă, o floare galbenă, frumoasă şi încăpăţânată s-a oferit să-mi ţină companie. s-a lipit de sufletul meu şi n-a mai vrut sa plece. să fi fost geloasa pe ziua mea, mi-am zis!? cred că da, pentru că ziua mea nu e, totuşi, în fiecare zi… e azi. şi a mai fost, puţin, şi ieri…

veronica bejan

I thought I was someone else...

am făcut 27 de ani la serviciu. şi la serviciu, de fapt. la fel (asta ca să explic) cum Moşul vine o dată la grădiniţă şi o dată acasă, atunci când eşti copil. aşa şi eu. am împlinit duminică 27 de ani acasă şi încă o dată azi, în timp ce colegii îmi cântau acel cântecel. m-am emoţionat...

telling stories

uneori le încurc. am destul de reala senzaţie că trăiesc printre Feţi-Frumoşi cu ale lor Ilene cu codiţe împletite, printre zmei şi spâni, printre fetiţe cu scufiţe roşii, regi, prinţese, mări şi ţări... şi că pe raft, prăfuite, stau, de fapt, cărţi care povestesc despre bancomate, despre staţii de autobuz, cartele magnetice, cafea aburindă, proiecte de terminat sau supermaketuri... sau poate nu. poate nu le încurc. poate chiar trăiesc într-o lume de poveşti în care iau în fiecare zi de pe raft, spre a le citi, aceleaşi cărţi... poate îmi trăiesc cu adevărat povestea...

pink martini

m-am tot gândit ce să scriu. şi am tastat. pentru a şterge. până mi-am dat seama că ar fi de prisos. sau prea desuet. spun doar atât: extrem de frumos. am zâmbit, am fredonat, am dansat, am aplaudat. parcă prea puţin, însă, în comparaţie cu ce mi s-a oferit. şi, ca o completare, sunt perfect de acord cu clooney. no martini, no party!

friends

oamenii au inventat unele cuvinte care, deşi scurte, ascund şi înglobează emoţii, sentimente, gânduri; uneori o viaţă. dacă nu chiar mai multe... prieten. ce este prietenul? prietenia? apare din contraste, din asemănări? din dorinţa de a te descoperi în altcineva sau din plăcerea de a vedea că cineva s-a regăsit în gândirea ta? octavian paler spunea că „prietenia este o iubire fără aripi”. dar ce aripi îţi cresc atunci când observi, cu zâmbet larg, că un prieten îţi scrie, te sună, doar pentru a întreba ce mai faci. după luni de tăcere. luni, poate ani. timp în care nu s-a schimbat nimic. prietenia este, cred eu, ca o carte pe care o regăseşti, ascunsă sub un pat şi pe care o citeşti de la semnul pe care îl uitaseşi pus... şi amintirile curg... prietenia este cafeaua băută sub soare de octombrie, este melodia pusă în Q doar pentru a o fredona în 2, sms-ul trimis după o victorie a Ştiinţei, pasa pusă perfect, pentru coşul victoriei, răspunsul la un beep, emoţia unei poze din liceu... prietenii sunt rudele pe care ţi le alegi. dacă eu am prieteni? mă pot lăuda că da!

astăzi

de dimineaţă, pe drumul către serviciu, a plouat cu frunze.

watching the daybreak and it feels like rain...

savoir aimer (florent pagny)

Savoir sourire,
À une inconnue qui passe,
N'en garder aucune trace,
Sinon celle du plaisir
Savoir aimer
Sans rien attendre en retour,
Ni égard, ni grand amour,
Pas même l'espoir d'être aimé,
Mais savoir donner,
Donner sans reprendre,
Ne rien faire qu'apprendre
Apprendre à aimer,
Aimer sans attendre,
Aimer à tout prendre,
Apprendre à sourire,
Rien que pour le geste,
Sans vouloir le reste
Et apprendre à Vivre
Et s'en aller.
Savoir attendre,
Goûter à ce plein bonheur
Qu'on vous donne comme par erreur,
Tant on ne l'attendait plus.
Se voir y croire
pour tromper la peur du vide
Ancrée comme autant de rides
Qui ternissent les miroirs
Savoir souffrir
En silence, sans murmure,
Ni défense ni armure
Souffrir à vouloir mourir
Et se relever
Comme on renaît de ses cendres,
Avec tant d'amour à revendre
Qu'on tire un trait sur le passé.
Apprendre à rêver
À rêver pour deux,
Rien qu'en fermant les yeux,
Et savoir donner
Donner sans rature
Ni demi-mesure
Apprendre à rester.
Vouloir jusqu'au bout
Rester malgré tout,
Apprendre à aimer,
Et s'en aller...

ne calificarăm

după 8 ani de privit la televizor, după tristeţea de a fi în Germania pe perioada unui campionat mondial de fotbal şi de a fi întrebat în multe limbi (uneori atât de ironic, uneori cu reală surprindere) „dar România de ce nu e aici?”, în sfârşit echipa noastră s-a CALIFICAT! ei bine, dragii mei prieteni italieni, francezi, englezi, spanioli, acum vine rândul meu. oare voi veţi fi acolo...? un lucru e sigur. noi vom fi. şi nu vă aşteptăm cu flori. sper...

nopţile...

există nopţi în care, dacă eşti norocos, baţi la uşa cuiva construit la fel ca tine; există nopţi în care radioul pare să fi înţeles perfect cine eşti de fapt şi nopţi în care ai o rană pe care doar un prieten ţi-o poate curăţa... sunt nopţi în care trebuie să stai treaz sau nu te vei mai trezi niciodată şi nopţi în care faci dragoste la fel ca pentru prima dată. nopţi care te fac să te crezi stăpânul unui tărâm numai de tine ştiut şi nopţi în care simţi că vei rămâne mereu la fel... azi-noapte eu mi-am visat iubita. în timp ce o ţineam în braţe.

why "mister chocolate".

în urma nenumăratelor întrebări şi din mult prea multă lene de a răspunde de fiecare dată în scris (deh...), am hotărât să scriu aici. totul. începe acum un an şi ceva. în germania. personaj decisiv: nicole; prietena mea la acea vreme care a vrut, într-o zi, să îmi afle numele de familie. la auzul alternanţei de sunete care formau „ciolac”, după câteva (destul de numeroase şi cam stresante, asta cu toată răbdarea mea) încercări de a-l pronunţa în forma sa proprie, nicole s-a hotărât. mister chocolate.

Could you tell me one thing you remember about me?

"Think of me enough to make it a memory". aşa scria pe o uşă dintr-o casă frumoasă... cu multe icoane şi parfum de linişte.
Come on color me in
Give me your blue rain
Give me your black sky
Give me your green eyes
Come on give me your white skin...

to be experienced!

"Youth is not a time of life; it is a state of mind!" asta chiar dacă un vers spunea "youth is wasted on the young,/ before you know, it comes and goes. too soon." ca orice în viaţă pe care îl ai şi pe care începi să îl apreciezi abia după ce s-a pierdut... îmi ziceam, într-o discuţie cu un prieten, demult purtată, că atunci când se va fi scurs ultimul strop de copilărie din mine, atunci voi fi murit cu adevărat. cam filozofic, poate. dar continuu să simt astfel. şi să zâmbesc de fiecare dată când observ că mă pot bucura atunci când sar cu ambele picioare într-o băltoacă sau când mă schimonosesc spre a-mi distra prietenii. sau când cânt cu voce tare prin metrou... oare voi face la fel şi la 70 de ani? dacă voi mai fi pe aici, cred că da.

azi

am primit prima lecţie în blogging. de la li care, după cum explică, m-a convins! se pricepe!