copilării

caut echilibrul într-un picior,
pe marginea prăpastiei dintre două secunde,
trag de mine, încerc să cobor
de pe piscuri înmugurite din ideea de munte.

sunt pregătit zi de zi să urc
trepte care duc abrupt spre speranțe de adulți;
mă împiedic des și le încurc
cu ulițe neasfaltate pe care mă jucam desculț.