a mea

frumusețea se naște din ochii celui care privește. sau cel puțin, așa susținea un englez acum câteva sute de ani.
frumusețea este vârful muntelui pentru care ai urcat ore în șir prin noroi sau zăpadă, cu gândul doar la el. este amintirea unei zile din copliărie care te face să zâmbești. ori seara de ajun de Crăciun când vezi bucuria de pe fețele celor dragi atunci când își deschid cadourile pe care visaseră să le primească. frumusețea este o melodie care te face să uiți că afară parcă vine sfârșitul lumii sau că a doua zi ai de predat un raport infernal la serviciu, raport pe care nici nu te-ai apucat să îl scrii. este datul din coadă al cățelușei care te-a așteptat toată ziua să vii acasă pentru a o scoate la plimbare. ori dimineața de iarnă în care te trezești cu fulgi mari de nea bătându-ți în geam. sau apusul de soare pe o plajă pierdută. frumusețe este atunci când vezi doi bătrânei ținându-se de mână prin parc și atunci când întâlnești pentru prima dată în viață o persoană care este construită exact ca tine.
you are beautiful; because you are.

fără titlu

îmi aleargă prin fața ochilor mii de gânduri care au ca destinație, după ce vor fi parcurs drumul până la marginea nemărginirii, același punct terminus. pe care însă, cel puțin pentru moment, aleg să nu îl desconspir.
trecuse ceva vreme de când nu am mai așternut cuvinte aici... scrieri proprii, mă refer, nu decupaje din tablouri fără semnătura mea într-un colț.
între timp, am devenit mai bătrân. din păcate nu și, implicit, mai înțelept. poate, însă, mai viu. mai plin de dorința de a mai aștepta, cu nerăbdarea și curiozitatea unui copil în ajun de Crăciun, pentru a descoperi ce surprize îmi pregătește clipa ce va să vină.
dar despre ce o să fie, îi dau cuvântul viitorului. care sper să fie multicolor. că de portocaliu, sincer, m-am cam săturat...

true story

gânduri care fug

falling out of touch with all my friends...
hope they're staying glued together;
I have arms for them.

take another sip of them,
it floats around and takes me over,
like a little drop of ink
in a glass of water.

get inside their clothes
with my green gloves
watch their videos,
in their chairs.

get inside their beds
with my green gloves
get inside their heads,
love their loves.

now I hardly know them
but I'll take my time.
I'll carry them over,
and I'll make them mine...

to be continued

life as a festival. at reading.

the main gate
the national
and the thrilled fans.

înţelegere

Las lumea să dispreţuiască

Ascunsa taină dintre noi.

Prejudecata omenească

Arunce-n cale-ţi cu noroi.



În faţa idolilor lumii

Nu plec genunchii, nu cerşesc.

La fel, cu tine, gândul nu mi-i

Nici să iubesc, nici să urăsc.



M-afund, fără să-mi caut rostul,

În chefuri, nici voios, nici trist;

Vorbesc cu prostul, cu neprostul,

Dar pentru sufletu-mi exist.



În larma lumii ne-ntâlnirăm,

O zi ca orice altă zi;

Fără de bucurii iubirăm,

Fără tristeţi ne-om despărţi.



Şi preţuim în viaţa toată

Doar oamenii, atâta tot;

Nu ne-om minţi noi niciodată,

Nici alţii a ne minţi nu pot.



          de Mihai Beniuc

forever after days

on my feet I stand tonight, stand and step up to the life;
an extraordinary man, unbroken in the breaking light.

forever after days, stand and make myself a crown,
to the table I step alone, hold my own above the ground;
take my shot under the light, heroes come a common way,
pull myself into the sky, wrap me in the banner I made.

question

what is there to be lost when you have already lost everything?
I want to start over, I want to be winning...

se poate

doar ce m-am întors din concediu, pe care am ales să îl petrec în România. şi cu toate că, poate, voi fi criticat sau mi se vor aduce mii de exemple care să îmi contrazică vorbele, am trăit experienţe plăcute care mă fac să cred că o lumină la un capăt de tunel se zăreşte.
aici, însă, nu voi scrie despre cât de lung este tunelul sau despre cât de slab pâlpăie acea lumină. voi scrie despre un om care m-a făcut să zâmbesc fără să aibă un scop neapărat din a face asta. numele lui este mai puţin important, aşa că îi voi menţiona doar prenumele: Alexandru.
domnul acesta este taximetrist în Bucureşti. putea fi, însă, la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, ziarist, profesor sau filosof. cu o modestie incurabilă (sper că şi uşor contagioasă) dânsul a spus că meseria pe care o practică îi oferă şanse nebănuite; de a cunoaşte oameni, de a învăţa de la ei şi de a-i ajuta.
prima oară m-am urcat în maşina dânsului în piaţa Romană. asculta rock fm, lucru ce mi-a atras imediat atenţia, dat fiind faptul că vorbesc despre o persoană de aproximativ 50 de ani. politicos, pe alocuri aristrocratic în vorbe, mi-a cerut permisiunea de a fuma. asta se întâmpla în propria sa maşină. şi de a da muzica mai tare. luând loc pe bancheta din spate, nu am observat detalii legate de îmbrăcăminte. acestea mi-au sărit, însă, în ochi în cele două dăţi ulterioare când ne-am întâlnit. cămaşă albă, cravată; dovezi ale unei culturi a bunului simţ şi ale respectului de sine. şi al celor din jur. în aproximativ o oră cât am petrecut în acel taxi, am vorbit despre artă, filosofie, mentalităţi, dragoste, geografie. practic, în preţul unei călătorii a intrat şi o lecţie de viaţă. lecţie de care îmi doresc să aibă parte cât mai mulţi oameni. şi, odată cu asta, mi-am dat seama că este posibil. şi că, poate, tunelul nu mai este atât de lung dacă maşina care ne poartă prin el este condusă de astfel de oameni.

about today

Today
you were far away
and I didn't ask you why
What could I say?
I was far away
You just walked away
and I just watched you...
What could I say?

Tonight
you just close your eyes
and I'll just watch you
slip away

Hey, are you awake?
I'm right here.
How close am I to losing you?