revista care se încăpăţânează să nu vină din tipar.
ora 16 să plec din acest birou care azi mă înconjoară în plictiseală.
seara să joc baschet, deşi tare îmi e că am uitat cum arată mingea.
sfârşitul de săptămână pentru a putea dormi cât vreau.
ziua de marţi ca să uit de România pentru o săptămână.
Cântec
ReplyDelete"M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă,
până când gândul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-mă,
până când nevăzutul
mi-a devenit văzut.
Stau ca şi cum cineva
ar trebui să-şi aducă aminte de mine
şi-ntre timp, ros de aer şi nins
mi se stinge lumina-n oricine." Nichita Stănescu
:)
ReplyDeleteera cu melcul buclucas care mergea pe trotineta!
aaaaaaa, în sensul ăsta :)
ReplyDelete:) da li, adică în sensul că melcul [cu sufletul buclucaş care îi tot joacă feste] stă aşa, între două ape, între două maluri, între două lumi până îl uită Dumnezeu cu gândul undeva anume, amorţito-înmărmurit.
ReplyDeletetare mult mi-a plăcut trailerul la Once să ştii, am ascultat şi melodii din el şi acum trebuie să fac neapărat rost de film. :P
despre ce vorbiţi voi 2 pe blogul meu şi mie nu îmi spuneţi? :P
ReplyDeletewould you be that kind to please enlighten me?
ăăăă, vezi, veronique, ţi-am zis io că o să ne prindă!
ReplyDeleteNu poti sa uiti romania doar intr-o saptamina! Iti ia ani! :)
ReplyDelete:)) ideea era să uit.. de România. ştiam, din proprie experienţă, că să o şterg din memorie pour toujours nu se poate...
ReplyDeleteşi, sincer, nici nu mi-aş dori-o.
Si, poti sa uiti de ea?! hahaha
ReplyDeletedin păcate, câtă vreme îi voi respira aerul, nu...
ReplyDeletede abia aştept să revin în iubita mea Germanie!
hahaha, e iubita ta?! Sa stii atunci ca nu ti-e prea credincioasa, ca e si iubita mea!
ReplyDeletesă înţeleg că îmi citeşti blogul?;)
ReplyDelete